HOME ADAUGA ANUNTURI IMOBILIARE DIRECTOR FIRME UTILE CONTACT
Imobiliare
Cautare imobiliare
Localitatea
Zona
Tip spatiu
Oferit spre
   
Cuvant
Utile imobiliare
Catalog de firme
Cautare firme
Localitate
Domeniu de activitate  
Cuvant
 
Curs valutar BNR
Ati selectat categoria: Amenajari-finisaje
A & A HATCU CONSTRUCT SRL ARAD
Str. POSTAVULUI Bl. S3-4, ap. 4 0357407935 Lucrari de pardosire si placare a peretilor
ACTIV COLOR SRL ARAD
Str. SPARTACUS nr. 4, ap. 1 0744627082 Lucrari de vopsitorie, zugraveli si montari de geam ...
ACTIV PAVIMENTE SRL ARAD
Str. SPARTACUS nr. 4, ap. 1 0744627082 Lucrari de pardosire si placare a peretilor
ADISTAN SRL ARAD
B-dul REVOLUTIEI nr. 104, ap. 5 Lucrari de tamplarie si dulgherie
ADM CONSTRUCT COLOR SRL BARSA
nr. 144 Lucrari de vopsitorie, zugraveli si montari de geam ...
ALGI AMER IMPEX SRL ARAD
Str. GRIVITEI nr. 146 0745949251 Lucrari de tamplarie si dulgherie
ALL STAR CONSTRUCT SRL LIPOVA
Str. DETASAMENTUL PAULIS nr. 10 Lucrari de pardosire si placare a peretilor
ALLEGRA COMPANY SRL SANTANA
Str. MUNCII nr. 196 Lucrari de pardosire si placare a peretilor
AMBIENTE GROUP SRL ARAD
Str. SALONTEI nr. 6 0257251181 Lucrari de tamplarie si dulgherie
AMENAJARI CONSTRUCT SRL ARAD
Str. DIMBOVITEI nr. 54 0257275202 Lucrari de ipsoserie
AMIDOCO SRL ARAD
Str. BANU MARACINE Bl. 12, sc. B, ap. 6 Alte lucrari de finisare
ANABELLS SRL ARAD
Str. ALBA IULIA nr. 9, bl.540, ap. 4 0257368073 Lucrari de vopsitorie, zugraveli si montari de geam ...
ANDREAS BONDY SRL ARAD
Str. PALTINIS nr. 16/1 0740543589 Alte lucrari de finisare
ANDREI ALCOPLAST SRL COVASANT
nr. 913 Lucrari de tamplarie si dulgherie
ANTON & S PAVAJE SRL ARAD
Str. BADEA CIRTAN nr. 1 Lucrari de vopsitorie, zugraveli si montari de geam ...
APEL QUALITY SRL ARAD
Str. INDEPENDENTEI nr. 7-9, ap. 1 0257274466 Lucrari de tamplarie si dulgherie
ARCADIA SRL ARAD
Aleea TOMIS nr. 1, bl.X6, sc. B, ap. 22 057/263637 Lucrari de pardosire si placare a peretilor
ASCARO SRL ARAD
VICTORIEI nr. 3 E 0257228558 Lucrari de pardosire si placare a peretilor
B & D HOUSE SRL ARAD
Aleea ULISE nr. 3, bl.Y.8.b, sc. B, ap. 21 0257261838 Lucrari de vopsitorie, zugraveli si montari de geam ...
BERCE CONSTRUCTII SRL LIVADA
nr. 167 B 0257280470 Lucrari de pardosire si placare a peretilor
Pierzatorii speculei imobiliare
Explozia imobiliară din 2007/2008 a adus cu sine o categorie de investitori interesaţi de profituri maxime pe termen cât mai scurt.

Circa 2.000 de bucureşteni şi câteva mari fonduri speculative şi-au încercat norocul la ruleta imobiliară, însă criza le-a blocat investiţiile, după ce preţurile au scăzut la jumătate

Cătălin Soare a semnat în aprilie 2008 antecontracte pentru două apartamente cu două camere în Doamna Ghica Plaza, pe care plănuia să le vândă ulterior în profit, aşa cum atâţia alţii făcuseră înaintea lui. Pentru el, afacerea s-a dovedit păguboasă, deoarece de la jumătatea anului 2008 piaţa a început să se blocheze.

„Bineînţeles că nu am reuşit să vând antecontractul şi am fost nevoit să îl reziliez, pierzând avansul de 12.500 euro pe care îl plătisem. Pentru al doilea apartament mi-au făcut un discount, de la 125.000 euro au scăzut preţul la 105.000 euro, iar ei vând acum acelaşi tip de locuinţă cu 80.000 euro. M-am mutat în apartament şi regret zilnic. Am fost prost că am cumpărat atunci, mai ales că a fost din banii mei”, spune dezamăgit acesta.

Cătălin nu este un caz singular. Circa 2.000 de bucureşteni au pariat pe creşterea preţurilor la locuinţe, care le-ar fi putut aduce peste noapte câteva mii de euro. În perioada de „boom” imobiliar, Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară a înregistrat 77.295 de tranzacţii imobiliare la nivelul Bucureştiului.

„Din totalul tranzacţiilor imobiliare raportate de oficiile de cadastru pentru anii 2007-2008, estimez că circa 50% sunt contracte de vânzare-cumpărare de locuinţe, restul fiind tranzacţii cu terenuri, contracte comerciale şi alte tipuri de acte. Din păcate, nu există nişte reguli de raportate curate care să permită şi finanţatorilor să își analizeze riscurile. Din cele circa 30.000 de tranzacţii cu locuinţe înregistrate în perioada 2007-2008, nu cred că mai mult de 2.000 au fost cu scop speculativ.

Aceşti investitori nu au mai putut vinde locuinţele în profit, aşa cum plănuiau, iar majoritatea au ales să le păstreze, şi acum câştigă din chirie. Sunt puţini cei care au ales să vândă în pierdere în această perioadă”, explică fenomenul Ioan Bejan, secretarul general al Patronatului Proprietarilor de Clădiri din România.

Marii pierzători

Raportările periodice pe care dezvoltatorii imobiliari le făceau în perioada de maximă expansiune a pieţei imobiliare româneşti arătau clar că 60% din vânzări erau direcţionate către investitori care aveau ca scop final revânzarea către utilizatori finali. Mânate de o piaţă care părea că nu se mai opreşte din creştere, fonduri de investiţii precum Romania Invest, Topo Capital sau Tri Investments au cumpărat sute de apartamente în fiecare ansamblu rezidenţial la care se săpa fundaţia. Numai primii patru, cei mai mari speculatori de locuinţe, au rămas cu un portofoliu nevalorificat de circa 1.000 de locuinţe noi.

Criza i-a prins în plină expansiune şi fără să fi reuşit să lichideze mare parte din unităţile locative acumulate, deoarece majoritatea erau încă în curs de finalizare. Abia după apariţia primelor falimente şi insolvenţe în rândul dezvoltatorilor, speculatorii au început să îşi pună pentru prima oară problema modificării strategiilor de investiţii la nivel local.

Mult prea târziu, deoarece piaţa intrase într-un blocaj total, iar lichidarea proprietăţilor acumulate nu mai era posibilă.

Cel mai mare pierzător este fondul norvegian de investiţii Romania Invest, care a pariat peste 110 mil. euro pe „pachete” de apartamente în principalele ansambluri rezidenţiale din ţară. Investitorii au rămas blocaţi în România din cauza unui portofoliu „toxic” cu 430 de locuinţe, ce nu pot fi vândute din cauză că dezvoltatorii lor au şantiere blocate. Strategia norvegienilor prevedea o lichidare a portofoliului în 2012.

„Planurile iniţiale erau stabilite în funcţie de un alt model de business, care nu presupunea tranzacţionarea apartamentelor contractate de către fond prin vânzarea individuală a acestora către utilizatorii finali, ci mai degrabă către alte fonduri de investiţii, aşadar, prin vânzări parţiale sau chiar vânzarea integrală a portofoliului.

Din cauza situaţiei economice dificile la nivel global, care a început să se facă simţită şi în România din ultimul trimestru al anului 2008, am fost nevoiţi să schimbăm strategia iniţială”, spune noul country manager al Romania Invest, Cosmin Roşu, numit după demiterea lui Bjorn Hauge, cel care a condus operaţiunile locale încă de la intrarea fondului pe piaţă.

Norvegienii deţin în România 560 de apartamente, însă doar 130 de unităţi sunt promovate activ spre vânzare. Res­tul sunt locuinţe aflate în Planorama, Blue Tower şi Vitan Platinum Towers, ansambluri aflate fie în faliment, fie în pragul insolvenţei.

„În acest moment suntem în discuţii cu dezvoltatorii Planorama, Blue Tower şi Vitan Platinum Towers şi cu băncile lor finanţatoare, în încercarea găsirii de soluţii pentru deblocarea proiectelor. Suntem încrezători că ne vom recupera investiţia iniţială şi, de ce nu, vom putea obţine şi o mică marjă de profit în situaţia în care vom putea agrea cu principalii creditori asupra unui plan sustenabil de reorganizare a activităţii care poate presupune şi finanţări noi din partea Romania Invest în cadrul acestor proiecte”, subliniază Cosmin Roşu.

Fuga din România

Un alt exemplu elocvent este fondul britanic Tri Investments, care a acumulat în 2009 un „pachet” de 140 de locuinţe în ansamblurile Perla Residence din Pipera şi Eminescu View. Britanicii au investit în România 27 milioane de euro. În trimestrul doi din 2010, la patru luni de la ultima achiziţie, oficialii fondului şi-au anunţat retragerea de pe piaţă.

„Viziunea noastră este că România nu-şi va reveni din problemele fiscale în viitorul apropiat. Strategia noastră este de a ieşi treptat de pe piaţa românească. Având în vedere că fondul nu se confruntă cu presiuni de plată, dar şi obligaţiile noastre de a proteja capitalul investitorilor, ne va lua, probabil, un an sau doi să părăsim România”, declara la acea dată Christopher Finch, directorul general al Tri Investments.

Noua strategie a companiei vizează renunţarea la expunerea pe România şi redirecţionarea banilor către afacerile din Polonia.

Mai sunt şi speculatori fericiţi

Cu o abordare uşor diferită a venit canadianul Michael Topolinski. Acesta a pus bazele unei divizii care se ocupă de închirierea apartamentelor acumulate în anii de vârf, spre deosebire de competitorii săi, care promovează exlusiv vânzarea locuinţelor.

De la intrarea pe piaţa locală, în 2007, el a achiziţionat prin intermediul Topo Capital circa 900 de apartamente în 14 ansambluri rezidenţiale din Bucureşti şi Braşov, în care a investit circa 130 mil. euro. Acum, deţine şi administrează 300 de locuinţe destinate închirierii şi mai vrea să cumpere.

Ultima achiziţie a făcut-o în noiembrie anul trecut, când a cumpărat 64 de apartamente în Cosmopolis, tranzacţie estimată la circa 4 milioane euro.

Investitorul s-a lăudat atunci că a făcut prima achiziţie speculativă în mai bine de trei ani. Topolinski a anunţat că are în plan cumpărarea altor 1.000 de apartamente în următorii doi ani, din care 400 în centrul Bucureştiului.

„Benevo (divizia de vânzări a Topo Capital - n. red.) îşi va extinde semnificativ portofoliul de apartamente în 2012 şi are în prezent câteva investiţii în negociere. Deşi piaţa este în continuare foarte dificilă, Benevo are resursele să achiziţioneze şi să administreze apartamente”, spune Michael Topolinski.

Chiar dacă şi-au văzut planurile distruse de criză, speculatorii imobiliari încă mai speră într-o revenire a pieţei rezidenţiale şi se aşteaptă la noi creşteri de preţuri pe termen mediu.

Planurile iniţiale erau stabilite în funcţie de un alt model de business, care nu presupunea tranzacţionarea apartamentelor contractate prin vânzarea către utilizatorii finali. Cosmin Roşu, country manager, Romania Invest

5% din numărul total de tranzacţii cu locuinţe înregistrate la nivelul Bucureştiului au fost realizate cu scop speculativ.

Sursa: Capital
De ce ne cumpara strainii tara la hectar
Chiar dacă preţul terenurilor agricole din România a crescut în ultimii ani, el este încă de trei până la şapte ori mai mic decât în majoritatea ţărilor europene.

Estimările indică faptul că tendinţa de creştere se va menţine şi în anii următori, potrivit unui studiu realizat de DTZ Echinox.

Preţul terenurilor agricole din România diferă în funcţie de regiuni. În Nord-Est şi Sud-Est preţul mediu de vânzare al terenurilor agricole este de aproximativ 1.500 - 1.600 euro pe hectar, în timp ce în judeţele localizate în apropierea Bucureştiului, preţul se ridică la 2.200-2.700 euro/hectar.

Suprafaţa de teren agricol disponibilă la vânzare în România este în prezent estimată la 500.000 hectare.

România are o capacitate agricolă de circa 14,7 milioane de hectare de teren, din care numai 10 milioane sunt utilizate ca teren arabil. Un studiu realizat în 2008 arată faptul că 6,8 milioane de hectare nu sunt folosite. În plus, mai beneficiem de 3,3 milioane hectare de păşune, 220.000 ha de vie şi 206.000 ha de livezi.

„În principiu, pentru consolidarea unei suprafeţe de 1.000 hectare trebuie cumpărat teren de la 500 până la 900 de proprietari diferiţi”, menţionează autorii studiului. Această situaţie este considerată un impediment în faţa investitorilor străini interesaţi de terenul agricol românesc. Valoarea de piaţă a ariilor mari consolidate de teren agricol este, în general, cu circa 50% mai mare decât preţul loturilor mici.

Terenuri împădurite

harta-agricolaSuprafaţa forestieră a României este de aproximativ 6 milioane de hectare (25% din suprafaţa ţării) din care circa 4 milioane este deţinută de autorităţilor statului.

Media europeană de terenuri forestiere este de circa 32% din suprafaţa totală. Preţul pădurilor din România variază între 2.000 şi 5.000 de euro pe hectar.

„Cel mai ieftin tip de lemn (cel de foc) este vândut în România cu aproximativ 70 de euro pe metru cub. Drept rezultat, în cel mai rău caz, se poate obţine anual o sumă de 350 de euro pe hectar, ceea ce poate conduce la o amortizare a investiţiei în maximum zece ani”, precizează consultanţii DTZ Echinox.

În vizorul investitorilor

Datorită restricţiei impuse companiilor şi persoanelor fizice străine în privinţa achiziţiei de teren agricol în România, cea mai comună practică este înfiinţarea unor entităţi economice înregistrate în România prin intermediul cărora se fac aciziţiile de teren.

Ţările din Europa Centrală şi de Est devin tot mai populare printre investitori internaţionali din sectorul agricol. România este atractivă pentru solul negru, cunoscut sub denumirea de cernoziom, care este foarte fertil şi acoperă circa 60% din întreaga suprafaţă arabilă. România deţine circa 8% din suprafaţa agricolă utilizată în Uniunea Europeană, printre statele membre.

Una dintre principalele motivaţii ale investitorilor stă în cererea de alimente în creştere. Acest factor a atras atenţia ţărilor bogate, dependente de importul alimentelor - din lipsa terenului arabil şi a apei, precum statele arabe, care au început să investească în agricultură pentru a asigura necesarul de alimente pentru ţările lor.

În plus, ţările care au populaţia în creştere şi care se îngrijorează de securitatea alimentară pe termen lung, precum India, China şi Republica Coreeană, au început să profite de oportunităţile de a produce alimente în alte ţări.

Sursa: Capital
Ei ne-au adus boom-ul, ei să facă Bum!
Piaţa imobiliară rămâne gripată. Nici detensionarea din mediul financiar şi nici măcar programul “Prima Casă” nu au fost în măsură să dezmorţească lucrurile. Avalanşa de târguri pentru segmentul rezidenţial nu a putut atrage numărul dorit de cumpărători. Problemele rămân nerezolvate, iar declinul pieţei nu poate fi stăvilit. Şi cum treaba merge prost pentru cei din sectorul de real estate, aceştia se plâng în stânga şi în dreapta, ameninţând că dacă ei sucombă, atunci şi restul economiei se va scufunda. Asta de ca şi când ar fi un secret că spargerea unui balon de săpun de aşa dimensiuni nu poate să nu propage efecte nedorite în tot mediul de afaceri.“Dacă sectorul imobiliar nu se dezvoltă, atunci întreaga societate suferă!” “Nu se poate ca economiei să îi meargă bine dacă în real estate lucrurile nu se mişcă!” “Preţurile mari la imobiliare sunt un simptom al bunului mers al activităţii economice!” “Piaţa rezidenţială antrenează creşterea mai multor ramuri industriale şi servicii!” Cam acestea sunt replicile pe care imobiliarii le rostesc acum, la pierderea busolei, ameninţându-ne că vor trage după ei în groapă România. Enunţurile de mai sus pot fi parţial adevărate, dacă preţurile şi randamentele din real estate sunt rezonabile, dacă acest domeniu oferă o infrastructură de dezvoltare economiei în ansamblul ei. Dacă, dimpotrivă, extrage valoare, dacă împovărează prin costuri ridicate diverşii agenţi economici, atunci este o adevărată pacoste pentru societate. Este şi cazul României, unde bula speculativă din real estate a pus presiune pe companiile producătoare şi a atras investiţii care ar fi trebuit canalizate pentru dezvoltarea unor secroare productive. Vom descoperi în anii următori şi dimensiunea instabilităţii pe care acest bubble a indus-o în sistemul financiar.
Teoria economiei centrate pe real estate, în care preţurile ridicate ale activelor imobiliare ar reflecta sănătatea mediului de business, atât de des adusă în discuţie în anii euforiei imobiliare, este contrazisă de numeroşi economişti. Între aceştia, britanicul Fred Harrison, unul dintre cei care au prezis încă de la sfârşitul anilor ‘90 actuala criză, despre care a specificat că va fi cauzată tocmai de speculaţiile din real estate. În decembrie 1997 acesta l-a atenţionat pe actualul premier Gordon Brown, pe atunci la cârma finanţelor Regatului Unit, asupra pericolului antrenării unui bubble imobiliar şi a dimensiunii dezastrului în momentul spargerii acestuia. “Până în 2007, Marea Britanie şi cea mai mare parte a celorlalte economii puternic industrializate vor fi într-o frenezie speculativă a pieţei terenurilor. Preţurile acestora se vor afla aproape de vârful ultimilor 18 ani, după o creştere exponenţială, în pragul unui colaps care va determina intrarea într-o criză globală în 2010. Cele două evenimente nu vor exprima o coincidenţă: vârful din piaţa terenurilor nu numai va semnala recesiunea, dar va fi chiar cauza primară a acesteia”, afirma Harrison în scrisoarea sa către Cancelarul Eşichierului din Cabinetul Blair.
Economistul britanic apreciază că politica fiscală prociclică promovată de statele dezvoltate a încurajat inflamarea balonului imobiliar, în condiţiile în care acest domeniu s-a sustras taxării. Fred Harrison este declarat “georgist”, fiind adeptul şcolii economice a americanului Henry George. Acesta, la sfârşitul secolului XIX, când în SUA se punea problema constituirii monopolurilor, a abordat frontal problema taxării proprietăţii terenurilor, astfel încât renta din pământuri să fie echitabil distribuită la nivelul societăţii şi a nu rămâne în mâna unor privaţi. În lucrarea sa, “Progress and Property”, Henry George lansa principiul “trebuie să facem din pământ o proprietate comună”. Acesta nu era însă adeptul naţionalizărilor, ci al taxării pământurilor neutilizate sau care nu aduc valoare adăugată.
Georgiştii susţin şi acum că renta economică ce este colectată din resurse naturale (pământ, extracţii, de minereuri, spaţii de emisii, cote de pescuit, coridoare de navigaţie sau orbite spaţiale) trebuie taxate diferit. Aceste monopoluri naturale aduc venituri importante şi nu ar trebui să ajungă la îndemâna unui investitor privat. Taxarea acestora ar face eficientă colectarea publică, fără a reduce însă productivitatea angrenajului economic în ansamblul ei. Terenul şi resursele, spun georgiştii, sunt oferite de natură, iar valoarea lor adăugată este potenţată de societate. Prin urmare, acestea trebuie taxate mai degrabă decât munca sau capitalul care sunt productive nemijlocit.
Fred Harrison este adeptul acestei teorii economice şi subliniază că în perioadele de creştere, doar capitalul şi munca aduc valoare adăugată terenurilor. Proprietarii acestora doar profită, extrag valoare, fără ca societatea în ansamblu să beneficieze. Povara valorii extrase de imobiliari devine din ce în ce mai greu suportabilă pentru mediul de afaceri, pe măsură ce cotaţiile din real estate urcă agresiv. Firmele şi lucrătorii fac eforturi din ce în ce mai mari pentru a se menţine la pragul de rentabilitate, pentru ca, în cele din urmă, angrenajul economic să se deterioreze, făcând loc recesiunii. Proprietarii rămân cu valoarea extrasă în anii de boom şi cu vechiul activ imobiliar care se devalorizează, în timp ce societatea în ansamblul ei intră în declin.
Potrivit lui Fred Harrison, statele dezvoltate au eşuat în aplicarea unor politici anticiclice, preferând impozitarea muncii şi a capitalului, în timp ce proprietatea a rămas netaxată. Economistul britanic aminteşte că la jumătatea secolului al XVII-lea, 75% din veniturile publice erau asigurate de taxele pe rentele aferente pământurilor. Treptat, proprietarii s-au sustras acestei impuneri şi, pe măsura avansului consemnat de revoluţia industrială, taxarea capitalului şi a muncii a devenit preponderentă, astfel încât, la mijlocul secolului al XIX-lea, doar 4% din veniturile bugetare erau culese din taxele pe proprietate.
În România, ne aflăm la capătul unei perioade în care imobiliarul, unde s-a antrenat cea mai mare bulă speculativă din istoria ţării, a atras, în mod ineficient, resurse care ar fi trebuit să asigure dezvoltarea unor sectoare productive, care să schimbe structura balanţei comerciale, unde avem importuri pe aproape orice categorie de produse. Imobiliarul autohton a acaparat, în mod egoist, cea mai mare parte a investiţiilor străine. Creditarea a fost direcţionată, preponderent, spre inflamarea pieţei rezidenţiale, în detrimentul finanţării unor companii productive. Firmele de succes au fost văduvite, în momentul în care acţionarii acestora, în loc să reinvestească profiturile, au preferat să le îngroape în terenuri pe care acum nu le cumpără nimeni, după cum, probabil, nu le va cumpăra nimeni nici în următorii o sută de ani.
Sectorul imobiliar a fost răsfăţatul perioadei de boom. Este normal ca acum să fie cel mai afectat de criză. Dificultăţile economice, din prezent, nu sunt picate din cer, după cum nu reprezintă doar importarea turbulenţelor financiare din afară. Piaţa imobiliară se află chiar la originea actualei crize. Atât în ţările dezvoltate, cât şi în România. Reprezentanţii industriei de real estate nu au de ce să se plângă. După cum este cu totul neinspirat să profereze ameninţări că vor trage după ei întreaga economie. Acest lucru se întâmplă oricum. Ideal ar fi totuşi ca imobiliarul şi sistemul bancar ce a finanţat iresponsabil balonul de săpun să ia grosul pierderilor, iar acestea să nu se extindă ca o pecingine către ramuri productive de care vom avea nevoie. Cât despre entuziasmul economiei centrate pe imobiliare, este bine să îl lăsăm naivilor. Chiar aşa… Sunt îngrijoraţi managerii firmelor că vor avea de plătit chirii mai mici pentru facilităţile logistice, pentru spaţiile de birouri sau pentru magazinele din centrele comerciale?

Sursa: Curierul National
sursa: flux imobiliar
Citeste si stirile imobiliare
Programul Prima Casă va continua în 2013. Plafonul de garanţii, suplimentat cu 200 de milioane de euro
Dezghet usor in dezvoltarea imobiliara
Stocul de spatii industriale si logistice nu va creste semnificativ anul viitor
Cum te faci proprietar pe terenul de sub bloc
Jumatate din volumul investitiilor directe va fi absorbit de sectorul industrial
Harta preturilor la terenurile agricole. Cat mai costa un hectar de pamant in Romania?
S-au ieftinit taxele pentru intabulare. Afla cu cat
Asigurari facultative doar pentru sume asigurate ce exced celor acoperite de polita obligatorie pentru locuinte
La un pas de cel mai prost an in imobiliare
Lucrarile de constructii au crescut in primul semestru cu 7,5%
Romanii au tot mai multe spatii comerciale moderne
Proprietarii nu tin cont de fluctuatiile cursului valutar
Investitorii imobiliari nu-si mai ajuta cu bani firmele din Romania
Autorizatiile de constructie pentru rezidentiale, in scadere
Guvernul nu va emite titluri de plata pentru imobilele nationalizate pentru inca un an
Prelungirea interdictiei de vanzare a terenurilor agricole catre straini nu poate fi realizata
Cum dau dezvoltatorii “tepe” cu viciile de constructie
BCR a depasit pragul de 1 miliard de euro acordat pentru Prima casa
Bancile nu mai fac afaceri imobiliare pentru ca banii se intorc greu
Vesti proaste pe toate fronturile real estate-ului autohton
Vanzarea casei va fi nula fara atestatul energetic
Guvernul vrea sa mai amane legea privind proprietatile nationalizate
Investitorii nu sunt interesati sa finanteze locuintele ANL, pentru ca nu-si recupereaza banii
Romania, repetenta Europei la restituirea proprietatilor
“Gaura” lasata de Guvern in imobiliare: Fara subventii, mai putini cumparatori
Dezghet pe piata apartamentelor vechi
2012 ar putea aduce o crestere pe segmentul spatiilor industriale
Mica evaziune imobiliara
Numarul autorizatiilor pentru constructii de locuinte a crescut cu 15,4% luna trecuta
ANL va finaliza anul acesta 1.800 de locuinte incepute anterior
Murano Shop - bijuterii si obiecte decorative din sticla de Murano
Silver Shop - bijuterii din argint 925
Home | Contact | Termeni si conditii | Acord de confidentialitate